Fără Dumnezeu nu există rai sau ultima lecție a marelui învățător

Nu demult a plecat în lumea celor drepți profesorul de excepție, învățătorul emerit al Rusiei, profesorul, academicianul AȘM, fondatorul școlii experimentale Mihail Petrovici Scetinin (în foto).

Ideile acestui profesor-inovator erau atît de răspîndite încît și-au găsit adepți și în țara noastră. În special, este vorba despre autorul unor lucrări privind practicile spirituale, conducătorul publicației online http://ecology.md/, Valerii Catruc. În cadrul interviului, el a prezentat versiunea sa despre evenimentele privind plecarea în neființă a remarcabilului pedagog.

- Valerii, ce credeți despre evenimentele ce țin de sistarea temporară a activității școlii lui Scetinin și trecerea rapidă în neființă a conducătorului ei imediat după acele evenimente?

- Au fost spuse numeroase cuvinte bune în memoria acestui mare om, remarcabilului pedagog Mihail Petrovici Scetinin și eu le susțin din tot sufletul. Însă în virtutea gîndirii mele analitice îmi voi exprima fără emoții viziunile asupra acelor evenimente.

Voi povesti istoria. Într-o seară m-a telefonat soția. Eu mă aflam în hotelul orașului Ghelengic. Ea mi-a zis că i s-a adresat o femeie care predă la școala lui Scetinin, a povestit despre problemele juridice ale acestei școli. Imediat l-am contactat pe prietenul meu jurist, originar din Moldova, stabilit la Crasnodar. A doua zi dimineața am lăsat la o parte celelalte treburi și am mers la școală. Nu aveam prea mult timp, căci preconizasem o călătorie la Tuapse și am decis să o îmbinăm cu vizitarea școlii lui Scetinin.

Ajunși acolo, mi s-a spus că peste o oră vor veni executorii judecătorești pentru a pune școala sub sechestru. Imediat am luat legătura cu administrația școlii și am rugat să ne fie prezentate toate documentele necesare. Am descoperit circumstanțe uimitoare – lipsa totală a unei linii coerente de apărare juridică. Adică, cu toate problemele care erau - și se acumulaseră foarte multe pe parcursul unui an de atacuri necontenite din partea diferitor instituții locale și federale (zeci de acuzații de diferit ordin), și care ajunseseră la nivelul critic, școala se comporta cam așa: să vină, iar noi vom decide reieșind din situație.

Din lipsă de timp, în care să putem înțelege situația și cauzele apariției acesteia, ne-am apucat de treabă imediat și am început să construim linia de apărare pe parcursul acelei ore, care anticipa lupta decisivă. Am identificat pozițiile, care se puteau identifica într-un timp atît de scurt, am perfectat actele pentru delegarea dreptului de apărare a școlii către prietenul meu, și el a întîmpinat grupul executorilor și reprezentantui ministerului Educației de la Moscova. Delegația formată din oameni reprezentativi, însoțiți de polițiști, a sosit pentru a sechestra școala. Se comportau pretențios, ca niște stăpîni. Au ocupat un birou comod, în care ajutorul permanent al lui Scetinin, Alexandr Iacovlevici Osipov, ținea piept loviturii. Unicul jurist, care acorda școlii susținere juridică, era prietenul meu, care se pomenise acolo din întîmplare!

În acele zile Mihail Petrovici era bolnav. El se afla în biroul său și nu s-a manifestat deloc în acel proces.

Partea acuzației avea sarcini majore, - chiar și să pornească o cauză penală pe numele lui M.P.Scetinin pentru că la 27 august, la prima venire a executorilor, acesta nu a permis punerea școlii sub sechestru.