Ce vor crede despre noi generațiile viitoare?
- Au trăit în cutii de beton înghesuite, au prețuit obiectele și mijloacele de schimb mai presus de viețile celorlalți și s-au ocupat sistematic cu activități fără sens de dragul acumulării acestor mijloace. Munca multora dintre ei a fost absolut inutilă și chiar dăunătoare - își poluau zilnic lumea, omorîndu-se pe ei înșiși. Fără să se gîndească la consecințe, ei își ruinau planeta prin autoperfecționare într-un domeniu minuscul de cunoștințe care nu valora nici un ou. Foloseau resursele Pămîntului într-un mod absolut haotic, tratându-le ca pe proprietatea lor personală. Nu le păsa de nimic altceva decît de ei înșiși și de viitorul lor apropiat.
Au redus în mod intenționat calitatea lucrurilor, pentru ca acestea să se deterioreze mai des și să fie nevoie să producă altele noi. Fabricau o mulțime de produse pe care nu le puteau folosi. Adunarea lucrurilor era încurajată și era considerată un semn de prosperitate. Mulți dintre ei aveau interese care se limitau la consum și divertisment fără noimă, aveau acces la un ocean de informații și, cu toate acestea, se simțeau comod în mica lume obișnuită și familiară. Erau mîndri de apartenența lor la o anumită comunitate și îi priveau pe toți cei care nu făceau parte din ea ca pe niște străini. Uciderea prin proprie voință era considerată imorală, uciderea la voința liderilor comunității era o normă. Da, aveau lideri, oameni individuali care controlau destinele multor alți oameni.
Limitarea de sine era considerată o normă. Ei respectau legile stabilite, chiar dacă erau inadecvate. Își schimbau opiniile doar sub presiunea circumstanțelor. Respingeau gîndurile și ideile care erau împotriva opiniei majorității, care amenințau existența sistemului stabilit.
- Dar cum puteau trăi astfel? Oare gîndirea strămoșilor noștri era mai primitivă decît a noastră?
- Oh, deloc. Pur și simplu ei nu aveau altă alternativă. Ei nu cunoșteau nimic mai bun.
10